OK
X
jena
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. gêner)
1.
tr.
(despre
obiecte
de
îmbrăcăminte
sau
încălţăminte)
a
roade,
a
strânge,
a
apăsa.
2.
(fig.)
a
stânjeni,
a
incomoda;
(sport)
a
împiedica.
3.
refl.
a
se
sfii.
jenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gêne)
1.
sfială
produsă
de
o
situaţie
penibilă.
2.
constrângere
supărătoare;
situaţie
neplăcută.
3.
~
financiară
=
lipsă
de
bani;
criză
financiară
uşoară.
4.
senzaţie
supărătoare.
jenant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gênant)
1.
supărător,
neplăcut.
adiastolie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adiastolie)
1.
jenă
provocată
diastolei
inimii
şi
umplerii
cavităţilor
ei.
ambara
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. embarras)
1.
ambaras.
2.
obstacol,
jenă,
încurcătură
(financiară).
cinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1.
adj.
care
denotă
sfidare;
sarcastic,
sfidător,
insolent,
neruşinat.
2.
şcoală
~ă
=
şcoală
filozofică
greacă
din
antichitate
care
s-a
preocupat
îndeosebi
de
problemele
eticii,
propovăduind
autonomia
morală
a
individului,
simplitatea,
întoarcerea
la
natură.
3.
s.
m.
filozof
aparţinând
acestei
şcoli.
4.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
exprimă
deschis
şi
fără
jenă
atitudini
şi
gânduri
condamnabile;
(om)
neruşinat,
fără
scrupule.
colodispepsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. colodyspepsie)
1.
sindrom
dispeptic
caracterizat
prin
jenă
abdominală,
balonare
etc.
confuzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)
1.
stare
a
ceea
ce
este
confuz,
vorbind
despre
lucruri
fizice
și
lucruri
morale.
2.
actul
de
a
confunda
un
lucru
cu
altul;
rezultatul
acestei
acțiuni.
3.
încurcătură;
lipsă
de
orientare.
4.
frământare
sau
dezordine
politică.
5.
jenă,
din
rușine
sau
din
smerenie.
6.
~
mintală
=
tulburare
de
conștiință
care
apare
în
cazul
unor
infecții
și
intoxicații.
7.
(înv.)
confuziune.
contrariant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. contrariant)
1.
care
contrariază.
2.
plictisitor,
jenant.