jertfire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. jertfi)

1. acțiunea de a (se) jertfi; jertfă, sacrificiu.
2. (fig) consacrare.
3. (înv.) omorâre.

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.

imola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immoler, lat. immolare)

1. a jertfi, a sacrifica.
2. a ucide.

imolație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. immolation)

1. actul de a imola, sacrifica, ucide ca sacrificiu pentru o divinitate.
2. actul de a se sacrifica pe sine.
3. jertfire, ucidere, imolare.
4. (var.) imolațiune.

sacrifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. sacrificare, fr. sacrifier)

1. tr. (ant.) a jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni).
2. a ucide un animal pentru scopuri științifice sau pentru consum.
3. refl. a renunța la ceva sau la cineva.
4. a se jertfi; a se devota.

victimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. victime, lat. victima)

1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități.
2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident.

aduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adducere)

1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.
3. a face să capete o anumită direcție sau înclinație.
4. a face să ajungă într-o anumită stare sau situație.
5. a face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.
6. a înfățișa spre examinare.
7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.
8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.
9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.
10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.
11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.
13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).