Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. euphémisme)
1. cuvânt, expresie care înlocuieşte în vorbire sau în scris un cuvânt, ori o expresie desemnând ceva neplăcut, jignitor sau obscen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. injurieux, lat. iniuriosus)
1. care conţine o injurie; insultător, jignitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (insulta + -tor)
1. care insultă; jignitor, ofensator.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. libelliste)
1. persoană care scrie libele (scriere satirică sau jignitoare); autor de libele; pamfletar.