Dictionar

Rezultate principale (Joc):

Joc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. jocus)

1. divertisment, activitate cu reguli, care poate fi făcută singură sau în grup, pentru distracție.

2. activitate distractivă, supusă sau nu regulilor, practicată de copii într-un mod dezinteresat și de adulți în scopuri lucrative sau nu.

3. ~ de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante.

4. ~ de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur.

5. dans popular, horă; (prin ext.) petrecere populară la care se dansează; melodie după care se joacă.

6. (fig.) mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație.

7. competiție sportivă (de fotbal, de baschet etc.), întrecere sportivă, partidă între două echipe.

8. mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.

9. (tenis) fiecare dintre diviziunile setului; game, ghem.

10. acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.

11. ~ de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol.

12. (în special) activitate în care se mizează bani în speranța de a câștiga mai mult.

13. ~ de noroc = distracție cu cărți, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.

14. ~ de cuvinte = efect verbal, cu caracter de glumă, obținut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens.

15. (loc.) bătaie de ~ = batjocură.

16. (expr.) a juca un ~ mare (sau periculos) ori a-și pune capul (sau viața, situația etc.) în ~ = a întreprinde o acțiune riscantă.

17. (expr.) a descoperi (sau a pricepe) ~ul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva.

18. (expr.) a face ~ul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva.

19. (expr.) a fi în ~ = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie.

20. (expr.) a-și bate ~ de cineva = a lua în râs pe cineva.

21. (expr.) a intra în ~ = a participa, a interveni.

22. (expr.) a conduce ~ul = a obține avantajul într-o anumită situație.

23. (expr.) ~urile sunt făcute = (fig.) nu mai este nimic de făcut.

24. (concr.) totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc.

25. (tehn.) deplasare relativă pe o direcție dată între două piese asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă.

26. model simplificat și formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.

27. teoria ~urilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare.

28. (muz.; în sintagma) ~ de clopoței = glockenspiel.


Rezultate secundare (Joc):

Joc-retur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (joc + retur)

1. joc (sportiv) care se practică în a doua parte a unui campionat.


Joc-școală

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (joc + școală)

1. joc (sportiv) cu caracter de antrenament.


Jocheu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. jockey)

1. călăreţ profesionist care călăreşte caii la curse şi la antrenamente.


Jocoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jocothérapie)

1. metodă terapeutică în psihiatrie, care utilizează jocurile în scopul resocializării bolnavilor mintali; ludoterapie.


Jocular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. iocularis, din ioculus „glumă mică”)

1. caracterizat prin glume și bună dispoziție; spus sau făcut în glumă; glumeț.


Jocularitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. engl. jocularity)

1. comportament sau remarci pline de umor.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Amfiteatru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci şi la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte şi tribune, în timpul jocurilor publice.

2. sală de curs, conferinţe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.

3. configuraţie a unor terenuri dispuse în etaje circulare.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Antonim

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antonyme)

1. cuvânt cu sens opus altui cuvânt (ex. ~ul lui „mare” este „mic”).

2. joc care cere se caute un cuvânt opus altuia, indicat sau care reiese dintr-o definiţie.


Anunţ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.

2. text, publicație care anunță ceva.

3. comunicat publicitar într-un organ de presă.

4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.

5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.