Dictionar

agonale

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice (sau jocuri de lupte) la vechii greci.
2. serbări pe care romanii le săvârșeau în ianuarie în cinstea zeului Ianus.
 

agonotesie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gr. agonothesia)

1. (antichitate) conducere a întrecerilor atletice la vechii greci; funcția de agonotet, președinția jocurilor.
 

agonotet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. agonothetes)

1. (antichitate) personaj care prezida întrecerile atletice la greci; magistrat care acționa ca președinte și judecător de lupte sau jocuri publice.
 

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
 

apolinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apollinaire, lat. ludi apollinares)

1. (antic.) referitor la zeul Apollo; apolinic.
2. (antic.) jocuri ~e = jocuri celebrate la Roma în onoarea lui Apollo.
 

balcaniadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Balkaniade)

1. competiție la care participă reprezentanți din țările balcanice; jocuri balcanice.