Dictionar

joncțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jonction)

1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură.
2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți.
3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație.
4. (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități.
 

adjoncțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adjonction)

1. acțiunea de a adăuga; rezultat al acestei acțiuni; unire, alipire.
2. (antonime) defalcare, (înv.) supresiune.
 

injoncțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. injonction)

1. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis.
 

injonctiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. injonctif)

1. cu caracter de injoncțiune.
2. (lingv.) poruncitor.
 

joncționa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (joncţi[une] + -ona, cf. fr. jonctionner)

1. a face o joncțiune; a lega.
2. (tehn.) a conecta două piese așezate cap la cap.
 

joncțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (joncţiune + -onal)

1. referitor la joncțiune; realizat prin joncțiune.
2. (anatomie) care realizează o joncțiune între două organe.
 

junctură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. iunctura, fr. joncture)

1. legătură, loc de unire, joncțiune; (special.) locul de unire a două formațiuni anatomice.
 

lacunar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lacunaire)

1. care prezintă lacune, goluri, spații goale; care este incomplet; lacunos.
2. (despre minerale) cu interstiții în punctele de joncțiune.
3. sistem ~ = ansamblu de cavități discontinue care umplu interstițiile celulelor, țesuturilor și organelor.
4. (patol.) amnezie ~ă = amnezie care se referă la o perioadă limitată și relativ scurtă din trecut.
5. (antonime) complet, integral, întreg.
 

rafeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raphé, gr. raphe)

1. linie de joncțiune a două jumătăți simetrice ale unei formații anatomice sau ale unui organ.