Dictionar

Rezultate secundare (Josnicie;):

Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Adulator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; linguşitor.


Ignominie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignominie, lat. ignominia)

1. josnicie, mârşăvie, ticăloşie.


Infamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)

1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.

2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.


Abjecțiune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.

4. (var. uzuală) abjecție.

5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Netrebnicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (netrebnic + -ie)

1. fel de a fi al celui netrebnic; faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; nemernicie, josnicie.