Dictionar

Rezultate secundare (Juca,):

Dejuca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déjouer)

1. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva).


Jucărie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (juca + -ărie)

1. obiect cu care se joacă copiii.

2. (fig.) persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; persoană fără voință; păpușă, marionetă.

3. (fig.) lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic.

4. ~ sexuală = obiect folosit pentru a obține plăcere sexuală.

5. (var.) giucărie.


Jucăriuță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (jucărie + -uță)

1. diminutiv al lui jucărie; jucărică.

2. jucărie (mică); jucărioară.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.


Atacant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attaquant)

1. adj. care atacă.

2. s. m. f. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc.

3. atacator.


Atelană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atellane, lat. atellana)

1. piesă de teatru satirică jucată de tineri romani, din oraşul Atella (Campania).


Avantaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.

2. situaţie mai bună, favorabilă.

3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, favorizeze dezvoltarea acestora.

4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).

5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.

6. drept excepţional; privilegiu, favoare.


Avertisment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avertissement)

1. înştiinţare prealabilă, prevenire.

2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.

3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.