Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)
1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.
3. iniţiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.
6. (med.) acces (2), criză, şoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cagnotte)
1. sumă de bani din partea de câştig oferită de jucătorii de cărţi pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară în care se strânge suma.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. football)
1. joc sportiv între două echipe de câte 11 jucători, care caută să introducă mingea, jucată doar cu piciorul şi capul în poarta adversă.
2. ~ american = sport similar cu rugby-ul, unde jucătorii poartă echipament greu de protecție.
3. ~ în miniatură = joc de fotbal de masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. hockey)
1. joc sportiv pe iarbă sau pe gheaţă, care se dispută între două echipe, jucătorii căutând să introducă în poarta adversă o minge mică din cauciuc presat, respectiv pucul, cu ajutorul unei crose.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. pack)
1. fragment dintr-o banchiză care pluteşte pe apă, dus de curenţi şi vânturi.
2. jucătorii din înaintarea unei echipe de rugbi; pachet (4).