OK
X
abjudeca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abjudicare)
1.
(jur.)
a
suspenda
printr-o
sentință
judecătorească.
adjudeca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)
1.
tr.
(jur.)
a
atribui
(un
bun)
aceluia
care
oferă
mai
mult
în
cadrul
unei
licitații
publice.
2.
refl.
a-și
atribui,
a-și
lua
ceva.
judecătoresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (judecător + -esc)
1.
care
este
caracteristic
pentru
judecători;
de
judecător.
2.
care
ține
de
justiție;
propriu
justiției;
judiciar.
3.
(sintagmă)
putere
~ă
=
justiție.
judecătorește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (judecător + -ește)
1.
ca
judecătorii;
în
formă
judiciară.
2.
(înv.)
conform
legii;
legalmente.
readjudeca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. réadjuger)
1.
a
adjudeca
din
nou;
a
reînnoi
actul
prin
care
se
adjudecă
ceva.
rejudeca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (re1- + judeca)
1.
a
judeca
din
nou
un
proces.
2.
a
judeca
încă
o
dată
pentru
a
înlătura
erorile.
abjudeca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abjudicare)
1.
(jur.)
a
suspenda
printr-o
sentință
judecătorească.
absorbție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)
1.
încorporare
a
unei
substanțe
oarecare
de
către
un
corp
lichid
sau
solid,
de
către
celule,
țesuturi
sau
organe.
2.
mișcare
a
intensității
unei
radiații
care
trece
printr-un
corp,
din
cauza
pierderii
de
energie.
3.
încrucișare
a
unei
rase
perfecționate
cu
una
neameliorată.
4.
(ec.)
fuziune
de
întreprinderi
sau
de
societăți
în
beneficiul
uneia
dintre
ele.
5.
(jur.)
drept
al
unei
instanțe
superioare
de
a
lua
din
competența
instanțelor
inferioare
o
cauză
în
curs
de
judecare.
6.
absorbire.
7.
extragere,
aspirare.
acționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. actionner)
1.
intr.
a
întreprinde
o
acțiune.
2.
a
se
comporta
într-o
anumită
împrejurare.
3.
tr.
a
pune
în
mișcare
un
sistem,
utilaje
etc.
4.
a
~
în
justiție
=
a
da
(pe
cineva)
în
judecată.
aculturație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., engl. acculturation)
1.
complex
de
transformări
care
au
loc
într-un
grup
cultural
(privind
modul
de
a
acționa,
de
a
percepe,
de
a
judeca,
de
a
lucra,
de
a
gândi,
de
a
vorbi)
ca
urmare
a
contactului
cu
un
grup
(de
obicei
mai
mare)
aparținând
unei
alte
culturi;
adaptare
a
unui
individ
(grup)
la
o
nouă
cultură;
aculturalizare.
acuzatorial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. accusatorial)
1.
cu
caracter
de
acuzare;
conținând
sau
implicând
o
acuzație;
acuzatoriu.
2.
se
referă
la
o
metodă
de
procedură
penală
aplicată
în
țările
anglo-saxone
în
care
judecătorul
este
arbitrul
între
acuzat
și
acuzare;
acuzatoriu.
adjudecatar, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (după fr. adjudicataire)
1.
cel
căruia
i
se
adjudecă
un
lucru;
beneficiar
al
unei
adjudecări.
2.
(antonim)
adjudecător.