Dictionar

abjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească.
 

adjudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice.
2. refl. a-și atribui, a-și lua ceva.
 
 

judecătorește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (judecător + -ește)

1. ca judecătorii; în formă judiciară.
2. (înv.) conform legii; legalmente.
 

readjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. réadjuger)

1. a adjudeca din nou; a reînnoi actul prin care se adjudecă ceva.
 

rejudeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + judeca)

1. a judeca din nou un proces.
2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile.
 

abjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească.
 
 
 
 
 

adjudecatar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. adjudicataire)

1. cel căruia i se adjudecă un lucru; beneficiar al unei adjudecări.
2. (antonim) adjudecător.