OK
X
abjudeca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abjudicare)
1.
(jur.)
a
suspenda
printr-o
sentință
judecătorească.
apel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. appel)
1.
strigare
a
numelui
cuiva.
2.
chemare
scrisă
sau
orală
adresată
unei
colectivități.
3.
îndemn,
cerere,
rugăminte.
4.
semnal
sonor
sau
luminos
produs
într-un
post
de
telefon,
de
telegraf
etc.
5.
(jur.)
acțiune
făcută
de
o
instanță
judecătorească
imediat
superioară
pentru
a
schimba
sau
a
infirma
o
hotărâre
dată
de
o
instanță
inferioară.
casa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. casser)
1.
tr.
a
anula,
în
urma
unui
recurs,
o
hotărâre
judecătorească.
2.
(rar)
a
sparge.
3.
a
scoate
din
uz
și
din
inventar,
a
reforma
(o
mașină,
un
aparat
etc.).
4.
refl.
(despre
vin)
a-și
pierde
culoarea
naturală
în
contact
cu
aerul.
casabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cassable)
1.
care
se
poate
sparge;
casant.
2.
(despre
o
hotărâre
judecătorească)
care
poate
fi
anulat
în
urma
unui
recurs.
3.
(anton.)
incasabil.
condamnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (condamna)
1.
osândit
(printr-o
hotărâre
judecătorească).
consistoriu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. consistorium, fr. consistoire)
1.
consiliu
al
împăraților
romani.
2.
locul
unde
se
ținea.
3.
instanță
judecătorească
ecleziastică.
4.
consiliu
al
cardinalilor,
prezidat
de
papă.
5.
adunare
care
conduce
treburile
religioase
ale
unui
cult,
ale
unei
confesiuni
etc.