Dictionar

abjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească.
 

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară.
 

casa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. casser)

1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
2. (rar) a sparge.
3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul.
 

casabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cassable)

1. care se poate sparge; casant.
2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs.
3. (anton.) incasabil.
 

condamnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (condamna)

1. osândit (printr-o hotărâre judecătorească).
 

consistoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consistorium, fr. consistoire)

1. consiliu al împăraților romani.
2. locul unde se ținea.
3. instanță judecătorească ecleziastică.
4. consiliu al cardinalilor, prezidat de papă.
5. adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc.