Dictionar

Rezultate secundare (Judecătoresc):

Judecătoresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (judecător + -esc)

1. care este caracteristic pentru judecători; de judecător.

2. care ține de justiție; propriu justiției; judiciar.

3. (sintagmă) putere = justiție.


Alguazil

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alguazil, sp. alguacil)

1. (în trecut, în Spania) agent de poliţie care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.


Casaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)

1. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior.


Citaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. citation, lat. citatio)

1. înscris oficial prin care cineva este invitat se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală.


Comandament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandement)

1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).

2. (fig.) sentinţă, precept, normă, regulă.

3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor plătească datoria.


Executor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécuteur, lat. exsecutor)

1. executant.

2. ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti.


Grefier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. greffier)

1. funcţionar judecătoresc care întocmeşte, comunică şi păstrează actele de procedură, consemnează dezbaterile şi şedinţele de judecată etc.