Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)
1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déposant)
1. martor care depune mărturie în faţa judecătorului.
2. depunător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrajudiciaire)
1. fără intervenţia justiţiei sau a judecătorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. sheriff, fr. shériff)
1. funcţionar administrativ în Anglia şi SUA învestit cu menţinerea ordinii, perceperea impozitelor etc.
2. (în Scoţia) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat.