Dictionar

Rezultate secundare (Judecăţi)):

Afirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.

2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.


Asertoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asertorique)

1. (despre propoziţii, judecăţi) care enunţă simplu ceva; cu caracter asertiv.


Categoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catégorique)

1. (şi adv.) precis, hotărât; necondiţionat.

2. (log.; despre judecăţi) în care legătura dintre subiect şi predicat este necondiţionată şi sigură.


Contradicţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contradiction, lat. contradictio)

1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea şi lupta acestora.

2. (log.) raport de ~ = raport între două noţiuni (sau judecăţi), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conţinutul noţiunii (sau judecăţii) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziţie, în dezacord (cu). 2. nepotrivire între idei sau fapte.


Contrar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contraire, lat. contrarius)

1. adj. opus; potrivnic.

2. noţiuni ~e = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate.

3. s. n. ceea ce este opus, potrivnic.

4. adv. împotriva, în contra.


Echipolent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équipollent, lat. aequipollens)

1. de forţe, de valori egale.

2. (log.; despre noţiuni, judecăţi) care exprimă în forme diferite acelaşi înţeles; echivalent.

3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli şi de acelaşi sens.