automistifica

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + mistifica)

1. a se mistifica pe sine însuși.
2. a se iluziona, a greși în judecățile despre propria persoană.

voltairianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voltairianisme)

1. filozofia lui Voltaire, care afirmă, pe linia raționalismului, ireligiozitatea epicuriană și antiascetică, criticând totodată fanatismul, prejudecățile, intoleranța și abuzurile de orice fel.

a

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (lat.)

1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).
2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).
3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică
4. (agricultură) simbol pentru ar.
5. (mat.) simbol pentru arie.
6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.
7. (chimie) numele unei vitamine.
8. (electricitate) simbol pentru amper.
9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.
10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).
11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.
12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.

nepasionat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + pasionat)

1. care nu este pasionat de ceva.
2. (prin ext.) care nu este copleșit de pasiune în judecățile sau aprecierile sale; imparțial, obiectiv.

prescriptivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. prescriptivisme)

1. ramură a lingvisticii care urmărește să stabilească standardele unei limbi, să dicteze utilizarea corectă a acesteia.
2. (filosofie) teorie despre judecățile morale care afirmă că atunci când o judecată sau o decizie evaluativă este luată, trebuie fie să prescrie, fie să condamne.
3. (antonim) descriptivism.