Dictionar

Rezultate secundare (Judecăților):

Cantitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantité, lat. quantitas)

1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.

2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.

3. câtime, număr, mărime.

4. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului.

5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.


Discrimina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.

2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.

3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.

4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.

5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.


Emotivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivisme)

1. şcoală etică neopozitivistă care consideră fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, exprimând doar intenţiile şi dorinţele celui care le enunţă.


Mod

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mode, it. modo, lat. modus)

1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă.

2. (ec.) ~ de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; ~ de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți.

3. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune.

4. (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de ~ = care are sensul, funcția de a arăta modul.

5. (muz.) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.

6. (log.) ~ silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente.


Modalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modalité)

1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva.

2. (log.) criteriu de diferenţiere a judecăţilor după gradul lor de certitudine.

3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente.