Dictionar

circumscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)

1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraș, județ, sector etc.; secție, serviciu, instituție care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliție etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătății.
 

interjudețean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (inter1- + judeţean)

1. între, dintre (mai multe) județe.
 

prefect

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. praefectus)

1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district).
4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor.
5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina.
 

prefectură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. praefectura, fr. préfecture)

1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect.
2. funcția, demnitatea de prefect.
3. instituție care constituie forul administrativ și politic sau conducerea poliției dintr-un județ (sau district).
4. clădire unde se află această instituție.
 

revizor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réviseur, germ. Revisor)

1. cel care face revizii, care controlează (ceva).
2. (poligr.) corector.
3. (în trecut) inspector al școlilor primare dintr-un județ.
 

subprefect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-préfet)

1. (în trecut) funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului.