Dictionar

Rezultate secundare (Judiciare):

Amiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.

2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.

3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.

4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.


Feudalitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. feudalità, fr. féodalité)

1. (istorie) regim politic și social specific Evului Mediu, caracterizat prin existența feudei, o proprietate teritorială acordată de un suzeran vasalului său, căruia i se cer în schimb anumite obligații (militare, financiare, judiciare et cetera); feudalism.

2. (prin ext.) putere considerabilă deținută de anumite clase ale societății.

3. (var.) (înv.) feodalitate.


Inchiziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)

1. instituţie ecleziastică cu prerogative judiciare şi penale, vestită prin sentinţele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.

2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.


Justiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. justice, lat. iustitia)

1. totalitatea instanţelor judiciare; sistem de funcţionare a acestor instanţe.

2. activitate fundamentală a statului, în soluţionarea litigiilor.

3. echitate, dreptate.


Posesoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. possessoire)

1. (despre acţiuni judiciare) care are ca obiect apărarea posesiunii.


Postulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. postulation, lat. postulatio)

1. drept de a pleda pentru altcineva în faţa unei instanţe judiciare.