Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conjuguées)
1. ordin de alge verzi unicelulare sau pluricelulare filamentoase, care nu produc niciodată spor, reproducându-se prin conjugare (3).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. polaire, lat. polaris, it. polare)
1. adj. referitor la poli, de la poli, caracteristic polilor.
2. zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.
3. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
4. referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.
5. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.
6. (fil.) care se află în raport de polaritate.
7. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (stereo1- + cameră)
1. cameră fotografică cu două obiective, care permite înregistrarea simultană a două imagini conjugate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréophotographie)
1. ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obţinerii fotografiilor conjugate.
2. dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréo-graphomètre)
1. aparat fotogrammetric folosit la stereorestituţia fotogramelor conjugate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. stéréoprojection)
1. operaţie de dublă proiectare a două fotograme conjugate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréorestitution)
1. restituţie a unei porţiuni din scoarţa terestră înregistrată pe fotograme conjugate.