Rezultate secundare (Jumătăţi):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiphasé)
1. (despre două mărimi armonice de aceeaşi frecvenţă) cu o diferenţă de fază care corespunde unei jumătăţi de perioadă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. condupliqué)
1. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăţi suprapuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatide)
1. fiecare dintre cele două jumătăţi longitudinale ale cromozomului, rezultate prin clivaj (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déjection, lat. deiectio)
1. evacuare a excreţiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriş, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăţi de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diplégie)
1. (med.) paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală; paralizie a ambelor jumătăți corporale; hemiplegie dublă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équatorial)
1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.