antifazat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiphasé)

1. (despre două mărimi armonice de aceeași frecvență) cu o diferență de fază care corespunde unei jumătăți de perioadă.

conduplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. condupliqué)

1. (bot.; despre un organ) îndoit longitudinal în două jumătăți suprapuse.

cromatidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatide)

1. fiecare dintre cele două jumătăți longitudinale ale cromozomului, rezultate prin clivaj (2).

dejecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)

1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.

diplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diplégie)

1. (med.) paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală; paralizie a ambelor jumătăți corporale; hemiplegie dublă.

ecuatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équatorial)

1. adj. de (la) ecuator, specific ecuatorului.
2. zonă ~ă = zonă de circa 10 grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ~e = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc.
3. care împarte în două jumătăți.
4. (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei.
5. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale.