OK
X
abjura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1.
a
renega
public
o
credință,
o
doctrină,
o
opinie.
adjura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. adiurare, fr. adjurer)
1.
(rar)
a
se
ruga
fierbinte,
a
implora.
ajura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. ajourer)
1.
a
executa
un
ajur;
a
lucra
un
obiect
cu
ajururi;
a
ornamenta
cu
un
ajur.
conjura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. conjurer, lat. coniurare)
1.
tr.
a
ruga
stăruitor;
a
implora.
2.
intr.
a
complota,
a
conspira.
dezînconjura
Parte de vorbire:
vb. tr. (regional)
Etimologie: (dez- + înconjura)
1.
(într-un
descântec)
a
scoate
din
mijloc.
2.
a
ocoli
în
sens
invers
(direcției
inițiale).
franjura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (cf. fr. franger)
1.
a
ornamenta
cu
franjuri,
fascicule
de
fire
prinse
de
marginea
unor
piese.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abjurație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjuration, lat. abiuratio)
1.
abjurare.
abstrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1.
tr.
a
efectua
o
abstractizare.
2.
refl.
a
se
izola
de
realitatea
înconjurătoare.
actinie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinie)
1.
animal
marin
inferior,
din
încrengătura
celenteratelor,
cu
gura
înconjurată
de
tentacule
frumos
colorate,
fixat
pe
stânci;
anemonă-de-mare.
acționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. actionner)
1.
intr.
a
întreprinde
o
acțiune.
2.
a
se
comporta
într-o
anumită
împrejurare.
3.
tr.
a
pune
în
mișcare
un
sistem,
utilaje
etc.
4.
a
~
în
justiție
=
a
da
(pe
cineva)
în
judecată.
acvilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., it. aquila)
1.
pasăre
răpitoare
de
zi,
cu
cioc
și
cu
aripi
puternice;
pajură.