jurnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. journal)

1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); observații științifice însemnate zi de zi.
2. ~ de bord = registru de însemnări pentru faptele care survin în timpul drumului unei (aero)nave; ~ de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, în care ofițerul de cart înscrie date referitoare la navigație.
3. ziar, gazetă.
4. caiet, registru în care se înscriu operațiile de contabilitate zi de zi.
5. emisiune de radio sau de televiziune care prezintă știri, informații de imediată actualitate.

jurnalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. journalier)

1. care se face, se întâmplă în fiecare zi; care are loc în fiecare zi; cotidian, zilnic.

jurnalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. journalisme)

1. activitatea de colectare, verificare, comentare și publicare în mass-media a unor fapte, pentru a le aduce în atenția publicului; gazetărie, ziaristică.
2. profesia celor care exercită meseria de jurnalist; stare legată de această profesie.
3. (înv.) totalitate a jurnalelor dintr-o țară, regiune, etc. sau perioadă.
4. (rar) mod gazetăresc de prezentare a faptelor și evenimentelor.
5. ~ de investigație = gen jurnalistic care necesită o muncă îndelungată și complexă de verificare încrucișată sau care se ocupă de fapte a căror colectare poate fi împiedicată de terți interesați de nedezvăluirea lor.
6. ~ participativ = activitate jurnalistică care face apel la public pentru culegerea și elaborarea de informații.

jurnalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. journaliste)

1. persoană a cărei ocupație este jurnalismul, care inițial scria doar în presa tipărită; ziarist, gazetar.
2. reporter, cineva care relatează profesional despre știrile și evenimentele actuale.
3. vânzător de ziare.

jurnalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. journalistique, /II/ germ. Journalistik)

1. adj. referitor la preză; ziaristic, gazetăresc.
2. s. f. profesiune de jurnalist; ziaristică, gazetărie.

microjurnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microjournal)

1. jurnal de dimensiuni reduse.

radiojurnal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiojournal)

1. emisiune radiofonică cuprinzând cronica evenimentelor importante (ale zilei).

anchetator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.

articlier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. articlier)

1. cel care scrie articole în ziare; (depr.) jurnalist rău, autor de articole fără esență.

cupură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupure)

1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal.
2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni).

curier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courrier)

1. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal.
2. ștafetă.
3. s. n. transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
4. scrisorile expediate sau primite deodată.
5. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat.
6. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă.

diarist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. diarista)

1. cel care își notează întâmplările zilnice.
2. persoană care ține un jurnal.

diarium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. diarium)

1. înregistrare scrisă (sau audiovizuală) care raportează ceea ce s-a întâmplat pe parcursul unei zile; jurnal zilnic.
2. (var.) diariu.