Dictionar

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 

amficționie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. (în Grecia antică) uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele; federație religioasă și politică de orașe sau popoare învecinate.
2. (în Grecia antică) drept de ~ = dreptul de a trimite un deputat la consiliul amficționilor.
 

amfidromic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphidromique)

1. punct ~ = punct al mareelor, în jurul căruia se întorc liniile cotidale.
 

amigdalian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amygdalien)

1. (anat.) care ține de amigdale, referitor la amigdale.
2. (med.) celulită ~ă = infecție bacteriană a țesuturilor din jurul amigdalelor.
3. (med.) abces ~ = colecție de puroi în spatele amigdalelor.