Dictionar

Rezultate secundare (Justeţea):

Comunicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communication, lat. communicatio)

1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)

2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.

3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente.


Confirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)

1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.

2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.

3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).

4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.

5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.


Defetism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défaitisme)

1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.

2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.


Justifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. justifier, lat. iustificare)

1. tr. a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi, a motiva.

2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale.

3. tr., refl. a (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.).


Probă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. proba, germ. Porbe)

1. încercare; (examen de) verificare.

2. metodă prin care se constată justețea unui calcul.

3. (sport) întrecere.

4. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material.

5. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.

6. confirmare, dovadă, mărturie.