1. tr. a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi, a motiva.

2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale.

3. tr., refl. a (se) dezvinovăţi; a explica (o purtare, o atitudine etc.).

1. care poate fi justificat, scuzat, explicat.

2. (anton.) nejustificabil.

1. acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificare.

2. ansamblu de argumente prezentate de cineva în apărarea sa; faptul de a se justifica, de a-și dovedi nevinovăția.

3. un motiv, o explicație sau o scuză despre care cineva crede că oferă un sprijin convingător sau acceptabil pentru a explica un comportament, o credință sau un eveniment.

4. (tipografie) acțiunea de a justifica o linie, de a da unei linii lungimea potrivită prelungind sau scurtând spațiile libere.

5. (var.) justificațiune.

1. care serveşte pentru a justifica; justificator.

1. care justifică pe cineva sau ceva; care servește la justificare; justificativ.

1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie.

1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei că în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.

2. (fig.) justificare, scuză.

1. teamă excesivă, nejustificată, de infinit.

1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).

2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.

1. justificare faţă de sine însuşi.

1. teamă patologică, nejustificată, de bacili sau de alte microorganisme patogene și de bolile provocate de acestea; microbofobie.