Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autojustification)
1. justificare faţă de sine însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alibi)
1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei că în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autojustification)
1. justificare faţă de sine însuşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (drogomanie)
1. consumator abuziv de una sau mai multe substanțe toxice (analgezice, psihotrope, stimulente etc.), fără justificare terapeutică; toxicoman.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (drog + -manie)
1. consumul repetat și excesiv de una sau mai multe substanțe toxice (analgezice, psihotrope, stimulente etc.), fără justificare terapeutică; dependență față de droguri; toxicomanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formalisme)
1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.
2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.
3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.
4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.
5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.
6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.
7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.