autojustificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autojustification)

1. justificare față de sine însuși.

alibi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alibi)

1. probă prin care un inculpat dovedește justiției că în timpul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte.
2. (fig.) justificare, scuză.

autojustificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autojustification)

1. justificare față de sine însuși.

cazuistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate.

drogoman

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (drogomanie)

1. consumator abuziv de una sau mai multe substanțe toxice (analgezice, psihotrope, stimulente etc.), fără justificare terapeutică; toxicoman.

drogomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (drog + -manie)

1. consumul repetat și excesiv de una sau mai multe substanțe toxice (analgezice, psihotrope, stimulente etc.), fără justificare terapeutică; dependență față de droguri; toxicomanie.

formalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formalisme)

1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.
2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.
3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.
4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.
5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.
6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.
7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.