Dictionar

Rezultate principale (Justiţie.):

Justiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. justice, lat. iustitia)

1. totalitatea instanţelor judiciare; sistem de funcţionare a acestor instanţe.

2. activitate fundamentală a statului, în soluţionarea litigiilor.

3. echitate, dreptate.


Rezultate secundare (Justiţie.):

Injustiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. injustice, lat. iniustitia)

1. lipsă de justiție sau de echitate; act sau situație contrară justiției, echității; nedreptate.

2. (antonime) justiție, inechitate.


Acţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)

1. intr. a întreprinde o acţiune.

2. a se comporta într-o anumită împrejurare.

3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.

4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.


Acuzaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accusation, lat. accusatio)

1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.

2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.

3. (var.) (înv.) acuzațiune.

4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.


Alibi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alibi)

1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.

2. (fig.) justificare, scuză.


Arhicancelar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.

2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.


Asistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)

1. asistare.

2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.

3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).

4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.

5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.


Ataca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.

2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.

3. a distruge, a mina.

4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.

5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).

6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.

7. a începe executarea unei piese muzicale.

8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.