OK
X
alibi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. alibi)
1.
probă
prin
care
un
inculpat
dovedește
justiției
că
în
timpul
săvârșirii
infracțiunii
se
afla
în
altă
parte.
2.
(fig.)
justificare,
scuză.
arhicancelar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. archichancelier)
1.
demnitar,
în
imperiul
francez,
în
fruntea
serviciilor
justiției
sau
administrației;
protonotar;
prim-cancelar.
2.
(ist.)
demnitar
al
Imperiului
Napoleonian.
asistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assistance)
1.
asistare.
2.
public
care
ia
parte
la
o
conferință,
la
un
spectacol
etc.
3.
sprijin,
ajutor
(medical,
material
etc.).
4.
~
juridică
=
ajutor
competent,
de
specialitate,
dat
unei
persoane
pentru
a-și
susține
drepturile
în
fața
justiției.
~
socială
=
sprijinire
materială
a
unei
persoane
inapte
de
muncă.
5.
cooperare
materială
sau
morală
în
viața
internațională.
bară
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barre)
1.
drug
de
metal
(destinat
prelucrării).
2.
piesă
de
metal
sau
de
lemn,
în
construcții
sau
în
dispozitive
tehnice
pentru
transmiterea
eforturilor.
3.
(fig.)
obstacol,
piedică
în
calea
realizării
unui
lucru.
4.
fiecare
dintre
cei
trei
stâlpi
care
delimitează
poarta
la
unele
jocuri
sportive.
5.
șut
în
stâlpul
porții
de
fotbal.
6.
barieră
care
desparte
pe
judecători
de
avocați
și
împricinați;
locul
de
unde
se
pledează
în
fața
justiției.
7.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
stâng
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
drept
de
jos.
8.
linie
verticală
sau
oblică,
element
de
separare
într-un
text.
9.
linie
verticală
care
separă
măsurile
unui
portativ.
10.
ridicătură
de
metal
liniară
încrustată
în
tastiera
unor
instrumente
cu
coarde
ciupite.
11.
îngrămădire
de
aluviuni
la
gura
de
vărsare
a
unui
râu
într-un
fluviu
sau
în
mare.
12.
mascaret.
coreclamant, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (co- + reclamant)
1.
cel
care
se
adresează
justiției
împreună
cu
altcineva.
deferi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déférer, lat. deferre)
1.
a
acorda,
a
conferi
(un
titlu,
onoruri
etc.)2.
a
supune
spre
judecare
în
fața
justiției.
2.
a
~
jurământ
=
a
cere
cuiva,
în
lipsă
de
alte
probe,
să
jure
în
fața
justiției.