Dictionar

Rezultate secundare (Justiției.):

Alibi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alibi)

1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.

2. (fig.) justificare, scuză.


Arhicancelar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.

2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.


Asistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)

1. asistare.

2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.

3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).

4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.

5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Coreclamant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (co- + reclamant)

1. cel care se adresează justiţiei împreună cu altcineva.


Deferi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déférer, lat. deferre)

1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în faţa justiţiei.

2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, jure în faţa justiţiei.