labarum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. labarum)

1. (antic.) stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos.
2. (var.) (rar) labar.

silabar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syllabaire)

1. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă.

atelectazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atélectasie)

1. turtire, colabare a unui plămân din cauza lipsei aerului alveolar.

fizostigmină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. physostigmine)

1. (chimie) alcaloid parasimpatomimetic foarte toxic, care se găsește în mod natural în fasolea Calabar și în fructele arborelui Manchineel; ezerină.

hipopneumatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypopneumatose)

1. colabare incompletă a alveolelor pulmonare, cu diminuarea volumului teritoriului pulmonar corespunzător.

labarum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. labarum)

1. (antic.) stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos.
2. (var.) (rar) labar.

rectocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rectocèle)

1. hernie, prolabare a rectului.