antinion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + inion)

1. punctul cel mai proeminent al glabelei, opus inionului.

armonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harmonie, lat. harmonia)

1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc.

baset

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basset)

1. câine de vânătoare cu corpul alungit și labele scurte, cu pete roșietice sau negre.
2. rasă franceză de găini cu picioare foarte scurte.

dicțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diction, lat. dictio)

1. fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele.
2. arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc.
3. (mod de) exprimare sub raportul selectării și al proprietății termenilor (specific/ă/ criticii literare).

eufonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euphonie, lat., gr. euphonia)

1. succesiune armonioasă de sunete în silabele unui cuvânt, unei fraze, cu efect auditiv plăcut.

filopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phyllopodes)

1. ordin de crustacee brahiopode cu labele turtite, semănând cu o frunză.