aritmie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arythmie)

1. lipsă de ritm, neregularitate în succesiunea silabelor accentuate ale unui vers.
2. tulburare a ritmului cardiac.

balbuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. balbutiement)

1. tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism.

consonantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consonantique)

1. care este caracteristic consoanelor, care se referă la consoane, care este constituit din consoane etc.
2. (lingv.) alternanță ~ă = modificarea unei consoane sau a unui grup de consoane în funcție de forma silabelor contigue.
3. (antonim) vocalic.

dezarticulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désarticulation)

1. acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulare.
2. acțiunea de a face un os să iasă din articulație.
3. acțiunea de a separa, de a desprinde elementele care alcătuiesc ceva; operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii.
4. (prin ext.) faptul de a-și pierde coeziunea.
5. (var.) (înv.) dezarticulațiune.

membru, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. membrum, fr. membre)

1. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc.
2. s. n. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale.
3. ~ viril = penis.
4. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period.
5. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații.
6. fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții.

paralalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paralalie)

1. tulburare a vorbirii constând în folosirea greșită a cuvintelor sau a silabelor.