lacrimatoriu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)
Etimologie: (fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)
1. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat; s-a crezut multă vreme că aceste vase erau folosite pentru a colecta lacrimile vărsate la înmormântare.
2. (var.) lacremator, lacrematoriu, lacrimator, (învechit) lacrimătoriu.