Dictionar

Rezultate principale (Lacăt,):

Lacăt

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (magh. lakat)

1. încuietoare mobilă prevăzută cu un arc metalic, liber la unul dintre capete (care se introduce în zale, inele, belciuge etc., fixate pe părțile obiectului ce trebuie închis), care se blochează sau deblochează cu ajutorul unei chei sau cifru.

2. (expr.) a fi cheia și ~ul = a fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă.

3. (expr.) a pune sub ~ = a încuia.

4. (expr.) a ține ~ul asupra gurii = a-și impune tăcere.

5. (expr.) a ține sau a avea, a pune ~ la gură = a-și impune tăcere.

6. (expr.) a ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e = a manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva.

7. (înv.; expr.) a-i pune ~ (cuiva) = a obliga, a sili pe cineva facă ceva.

8. (loc. adv.) sub ~ = încuiat.

9. (reg.; expr.) a pune ~ pe ceva = a pune stăpânire pe ceva.

10. (fig.) obstacol.

11. (reg.) capcană pentru prins pește.

12. (var.) (înv., reg.) lacătă, (înv., reg.) lăcat, (reg.) lăcăt, (reg.) locat, (reg.) locot.


Rezultate secundare (Lacăt,):

Placat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Plakat)

1. placardă; anunţ, afiş.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Copoclefilie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copocléphilie)

1. pasiunea de a colecţiona chei, lacăte, broaşte şi diverse alte obiecte ce servesc drept încuietori.


Patent 3, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Patent)

1. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanţii de soliditate, de bună funcţionare.

2. cleşte ~ (şi s. n.) = cleşte pentru tăiat şi lucrat sârmă.

3. s. f. capsă.


închide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. includere)

1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât acopere o deschizătură corespunzătoare.

2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.

3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.

4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.

5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.

6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.

7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).

8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.

9. fig. a cuprinde, a conține.

10. refl. (despre răni) a se cicatriza.

11. a se retrage, a se izola.

12. a se înfunda.

13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.

14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.

15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.

16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.

17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.

18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.

19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.

20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.

21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.

22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.


Străsăritoare

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (stră- + săritoare)

1. (în descântece) încuietoare, lacăt.


Lacăt

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (magh. lakat)

1. încuietoare mobilă prevăzută cu un arc metalic, liber la unul dintre capete (care se introduce în zale, inele, belciuge etc., fixate pe părțile obiectului ce trebuie închis), care se blochează sau deblochează cu ajutorul unei chei sau cifru.

2. (expr.) a fi cheia și ~ul = a fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă.

3. (expr.) a pune sub ~ = a încuia.

4. (expr.) a ține ~ul asupra gurii = a-și impune tăcere.

5. (expr.) a ține sau a avea, a pune ~ la gură = a-și impune tăcere.

6. (expr.) a ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e = a manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva.

7. (înv.; expr.) a-i pune ~ (cuiva) = a obliga, a sili pe cineva facă ceva.

8. (loc. adv.) sub ~ = încuiat.

9. (reg.; expr.) a pune ~ pe ceva = a pune stăpânire pe ceva.

10. (fig.) obstacol.

11. (reg.) capcană pentru prins pește.

12. (var.) (înv., reg.) lacătă, (înv., reg.) lăcat, (reg.) lăcăt, (reg.) locat, (reg.) locot.