Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laïcisme)
1. doctrină a partizanilor laicizării instituţiilor învăţământului.
2. atitudine, manifestare laică; laicitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. laïciste)
1. I. care se referă la laicism; care aplică laicismul.
2. care tinde să confere instituţiilor un caracter nereligios.
3. II. adept al laicismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. laïcité)
1. principiul separării între stat și instituțiile religioase, statul nu exercită nicio putere religioasă și bisericile nu au putere politică; laicism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. laïciser)
1. a reorganiza pe principii laice o instituţie cu caracter religios.
2. a exclude învăţământul religios din şcoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. convent, lat. conventus)
1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc.
2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici şi laici.
3. adunare generală a francmasonilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laïcat)
1. totalitatea laicilor din cadrul bisericii catolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laïcisme)
1. doctrină a partizanilor laicizării instituţiilor învăţământului.
2. atitudine, manifestare laică; laicitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. laïciste)
1. I. care se referă la laicism; care aplică laicismul.
2. care tinde să confere instituţiilor un caracter nereligios.
3. II. adept al laicismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. laïcité)
1. principiul separării între stat și instituțiile religioase, statul nu exercită nicio putere religioasă și bisericile nu au putere politică; laicism.