Dictionar

laicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laïcisme)

1. doctrină a partizanilor laicizării instituțiilor învățământului.
2. atitudine, manifestare laică; laicitate.
 

laicist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. laïciste)

1. I. care se referă la laicism; care aplică laicismul.
2. care tinde să confere instituțiilor un caracter nereligios.
3. II. adept al laicismului.
 

laicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. laïcité)

1. principiul separării între stat și instituțiile religioase, statul nu exercită nicio putere religioasă și bisericile nu au putere politică; laicism.
 

laiciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. laïciser)

1. a reorganiza pe principii laice o instituție cu caracter religios.
2. a exclude învățământul religios din școli.
 

congregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
 

convent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. convent, lat. conventus)

1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc.
2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici.
3. adunare generală a francmasonilor.
 

laicat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laïcat)

1. totalitatea laicilor din cadrul bisericii catolice.
 

laicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laïcisme)

1. doctrină a partizanilor laicizării instituțiilor învățământului.
2. atitudine, manifestare laică; laicitate.
 

laicist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. laïciste)

1. I. care se referă la laicism; care aplică laicismul.
2. care tinde să confere instituțiilor un caracter nereligios.
3. II. adept al laicismului.
 

laicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. laïcité)

1. principiul separării între stat și instituțiile religioase, statul nu exercită nicio putere religioasă și bisericile nu au putere politică; laicism.