Dictionar

aclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acclamer, lat. acclamare)

1. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona.
 

alamă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. lama)

1. aliaj de cupru şi zinc.
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
 

anflama

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. enflammer)

1. a face pasiune pentru cineva (sau ceva); a se înflăcăra, a se pasiona.
 

antireclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + reclamă)

1. reclamă care deserveşte produsul respectiv.
 

autoproclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + proclama)

1. refl. a se investi pe sine cu anumite titluri.
 

autoreclamă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoréclame)

1. reclamă făcută de sine însuși propriilor calități sau realizări.
 
 

acetilceluloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
 
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamaţiei bursei seroase, situată între tendonul lui Achile şi calcaneu.
 

aclama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acclamer, lat. acclamare)

1. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona.