Dictionar

lamelibranhiate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lamellibranchiata)

1. clasă de moluște cu bronhiile în formă de lamele; bivalve.
 

bivalv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bivalve/s/)

1. adj. cu cochilia din două valve.
2. (bot.; despre capsule) format din două părți.
3. s. f. pl. lamelibranhiate.
 

diceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dicéras)

1. gen fosil de lamelibranhiate având cochilia cu valve groase și vârfurile răsucite în formă de corn.
 

exogiră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exogyre)

1. gen fosil de lamelibranhiate, cu valvele inegale, în spirală.
 

heterodont, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. heterodont)

1. adj. (despre animale) care are dinții diferențiați; anizodont.
2. (despre frunze) neuniform dințat.
3. s. n. pl. ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați.
 

hipurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyppurite)

1. gen fosil de lamelibranhiate având valva inferioară conică, fixată, iar cea superioară liberă și cu căpăcel.
 

megalodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. megalodont)

1. adj. cu dinții mari.
2. s. n. pl. lamelibranhiate herodonte fosile cu cochilia groasă, având pe fiecare valvă doi dinți groși.