lamela

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. lamellare)

1. a supune operației de lamelare.
2. a prelucra un material în lamele.

lamelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lamelle, lat. lamella)

1. plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică.
2. lamă subțire de țesut osos.
3. expansiune celulară în formă de lamă.

lamelă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lamella
2. FR lamelle
3. EN lamel; lamella; gill
4. DE Lamelle; Plättchen
5. RU плaстинкa
6. HU lemez

lamelar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lamellaris; lamelliformis
2. FR lamellaire; lamelliforme; lamelloïde
3. EN lamel-shaped; plate-like; lamellar; lamelliforme; laminate
4. DE lamellenförmig; plattenförmig; plättchenförmig
5. RU плaстинкообрaзный
6. HU lemezszerű, lemez alakú

lamelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lamellaire)

1. cu structură în formă de lamele.

lamelare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. lamela)

1. operație de asamblare într-un bloc a mai multor lamele în scopul obținerii unor elemente de construcție mai mari sau mai rezistente.
2. prelucrare a unui material în lamele.
3. (sinon.) lamelație.

lamelat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lamellatus
2. FR lamellé; à feuilletes; lamellifère
3. EN lamellate
4. DE Blätter (Lamellen) tragend; plättchentragend; lamellentragend
5. RU с плaстинкaми; плaстинчaтый; плaстинконосный
6. HU lemezes

lamelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lamellé)

1. compus din lamele; dispus în straturi subțiri.

lamelație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lamellation)

1. dispoziție a unui material în lamele; lamelare.
2. tehnică de asamblare și lipire într-un bloc a mai multor lamele (de lemn); lamelare.

balenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baleine, lat. balaena)

1. mamifer cetaceu foarte mare.
2. (fam.) persoană foarte grasă.
3. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ține întinse gulerele la cămăși, corsetele etc.
4. spetează la ambarcațiile de sport.

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.

clivabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clivable)

1. (mineralogie) se spune despre un corp care poate fi clivat, despicat în direcția straturilor sale lamelare; care clivează.

duplex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)

1. sistem de telegrafie în care pe aceeași linie se pot face în același moment mai multe transmisiuni.
2. mașină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele fețe ale unei țesături.
3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare.
4. (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustrațiilor monocrome în semitonuri.
5. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oțelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice.
6. apartament (de lux) pe două nivele.
7. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil.
8. (biol.) organism care are două gene dominante pentru același caracter.

fanon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanon)

1. lamelă cornoasă de pe maxilarul superior al balenelor.
2. îndoitură a pielii care atârnă sub gât, la bovine și la unele rase de ovine.

fuzibil, -ă I

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fusible)

1. (despre metale) care se poate topi ușor.
2. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat.