Rezultate secundare (Lang):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aqualung)
1. aparat de oxigen pentru înotul subacvatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. langueur)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. langoureux)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. langouste)
1. crustaceu marin, decapod, asemănător cu racul, cu carnea foarte gustoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. langoustine)
1. specie de homar din Norvegia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. slang)
1. ansamblu de cuvinte şi expresii de origine populară pe care englezii le folosesc în vorbirea curentă.
2. argou englez al unei meserii, al unui grup social.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acro-ostéolyse)
1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adjutant)
1. ofiţer care îndeplineşte pe lângă un şef militar atribuţii corespunzătoare unei funcţii de subofiţer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoral; cf. lat. ad „lângă” + os, oris „gură”)
1. (zool.) care se află lângă gură.