lansator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lansa + -tor)

1. instalație pentru lansare (2).

algonevroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + nevroză)

1. simptomatologie nevrotică declanșată de o durere fizică.

asincron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.
2. mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.

blefaroconioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanșată de pulberi.

declanșor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déclencheur)

1. dispozitiv folosit pentru a iniția o acțiune; piesă care declanșează funcționarea unui mecanism; declanșator.
2. (biol.) situație sau stimul care declanșează, într-un mod specific, derularea unui act instinctiv.

desant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. desant)

1. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat.

falarică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. falarica, fr. falarique)

1. (istorie) suliță romană antică înfășurată în câlți și smoală, care era aprinsă înainte de a fi aruncată; armă de aruncare în formă de săgeată, cu câlți și smoală aprinsă în vârf, care era lansată fie cu mâna, fie cu o mașină.