Dictionar

atlant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. atlante)

1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon.
2. locuitor al legendarei Atlantida.
 

autocolant

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. autocollant)

1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.
2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.
3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.
 

autotransplant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotransplant)

1. fragment de țesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiași individ.
 

azilant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (azil + -ant)

1. cetățean străin care a obținut azil într-o țară; imigrant.
 

bilanț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bilanz)

1. tablou contabil al activului și pasivului unei întreprinderi sau activități financiare, economice etc., la un moment dat.
2. (biol.) sinteză cantitativă a tuturor elementelor primite și cedate de organism.
3. (fig.) situație finală, rezultat al unei acțiuni.
 

explant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explant)

1. fragment de țesut viu plasat într-un mediu de cultură.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

acantacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.