Dictionar

Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Barbotin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotin)

1. roată dinţată care antrenează lanţul ancorelor sau şenila unor vehicule.


Bendix

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bendix)

1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.


Casă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oţel în care se ţin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.

2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.

3. ghişeu unde se fac încasările şi plăţile într-o întreprindere, instituţie etc.

4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituţii.

5. a face ~a = a face bilanţul încasărilor şi plăţilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenţă rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor şi plăţilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite.

6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.


Ciclizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (cicliza)

1. reacţie chimică prin care lanţul de atomi din molecula unui compus organic se închide, formând un ciclu.


Determinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. déterministe)

1. I. referitor la determinism, doctrina filozofică conform căreia toate evenimentele sunt legate și determinate de lanțul de evenimente anterioare.

2. care respectă legile determinismului.

3. II. adept al determinismului.

4. (antonim) indeterminist.