activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

barbotin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbotin)

1. roată dințată care antrenează lanțul ancorelor sau șenila unor vehicule.

bendix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bendix)

1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

ciclizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cicliza)

1. reacție chimică prin care lanțul de atomi din molecula unui compus organic se închide, formând un ciclu.

determinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. déterministe)

1. I. referitor la determinism, doctrina filozofică conform căreia toate evenimentele sunt legate și determinate de lanțul de evenimente anterioare.
2. care respectă legile determinismului.
3. II. adept al determinismului.
4. (antonim) indeterminist.