larice
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)
1. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.