Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. larguer, it. largare)
1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului.
2. a îndepărta o ambarcaţie de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi.
3. a desfăşura larg vela sau voalura paraşutei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. largable)
1. care poate fi largat (aruncat), mai ales dintr-o aeronavă în zbor.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. largamente, fr. largement)
1. (muzică; ca indicație de execuție) cu încetineală și lărgime (întindere).
2. pe un spațiu larg; pe o suprafață mare; într-o manieră desfășurată.
3. în mod larg, generos; pe larg, în detaliu; cu ingeniozitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (larga)
1. acțiunea de a larga și rezultatul ei.
2. separarea de corpul principal al unui vehicul.
3. faptul de a îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi.
4. (aeronaut.) parașutarea personalului sau a echipamentelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ampleur)
1. caracterul a ceea ce este amplu, larg; calitate de a fi amplu; mărime, întindere.
2. (fig.) desfășurare largă a unor gesturi sau fraze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. avenida)
1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. belvédère, it. belvedere)
1. pavilion, terasă pe un loc ridicat care permite o largă panoramă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bismuthate)
1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bréche)
1. pătrundere largă şi adâncă în dispozitivul de luptă inamic.
2. spărtură într-un zid, într-un gard etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boulevard)
1. stradă largă, dreaptă, cu circulaţie intensă, în general mărginită de șiruri de arbori sau, în unele părți ale Americii de Nord, orice autostradă urbană.