OK
X
laringal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. laryngal)
1.
(consoană)
care
se
pronunță
cu
zgomot
de
fricțiune
în
laringe.
aspira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aspirer, lat. adspirare)
1.
tr.
a
trage
aer
în
plămâni;
a
inspira.
2.
(despre
o
pompă)
a
absorbi
(un
fluid,
praful
etc.)3.
a
pronunța
un
sunet,
întovărășindu-l
de
un
sunet
laringal.
3.
intr.
(fig.)
a
năzui,
a
tinde
(spre).
CONIO- (2)
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (◊ gr. konos „con”)
1.
„con
laringal,
tubercul”.